Despre rolul tatălui în societatea de azi cu Felix Tătaru, Ion Bucur și Bogdan Ion

Prima ediție a conferinței „Tați care iubesc” a adus împreună, la Sala Gloria din București, o mulțime de bărbați curioși, atenți și dornici să afle răspunsuri la întrebări legate de cum pot fi tați mai prezenți, conștienți și asumați pentru copiii și familiile lor. Ei au primit idei și inspirație de la specialiști și tați asemenea lor, dar au devenit și primii tați din comunitatea online „Tați care iubesc”, descoperind că nu sunt singuri și că există soluții la situațiile cu care se confruntă, ca tați.

Conferința a debutat cu un dialog valoros și plin de vulnerabilitate între trei tați: Felix Tătaru, Ion Bucur și Bogdan Ion.

Felix Tătaru este membru fondator al Asociației Părinților Isteți, cofondator Radio Itsy Bitsy, membru fondator al proiectului și Președintele Asociației SuperTeach, Președintele-fondator al GMP Group și unul dintre inițiatorii proiectului „Tați care iubesc”.

Ion Bucur este psihoterapeut în terapii scurte colaborative și în psihoterapii experiențiale, are o experiență de 28 de ani în psihoterapie și multiple stagii de pregătire în psihoterapie de diverse orientări. De asemenea, este facilitator de constelații sistemice, format cu Bert Hellinger, Jutta Ten Herkel și alți formatori, iar din 2008 facilitează constelații în București și în toată țara.

Bogdan Ion are o carieră de 30 de ani în psihologie, combinând expertiza academică cu practica clinică. Este doctor în psihologie, psiholog principal în psihologie clinică, consiliere și psihoterapie, lector universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București și fondator al Asociației „Viată cu Sens”.

Discuția celor trei speakeri a oferit perspective variate asupra rolului tatălui în societatea de astăzi, dar și o reflecție profundă asupra evoluției continue a rolului de tată, care necesită adaptare, introspecție și depășirea moștenirilor emoționale din relația cu propriii părinți. De asemenea, paternitatea implică nu doar prezență fizică, ci și emoțională, iar pentru a deveni un părinte mai bun, tatăl modern trebuie să își depășească prejudecățile sociale și să se conecteze autentic cu copilul și partenera sa.

Tatăl modern nu poate să adopte pur și simplu un rol prescris, ci trebuie să își creeze propria identitate paternă, adaptată nevoilor familiei sale.

Rolul tradițional al tatălui și transformările actuale

Bogdan Ion recunoaște dificultatea de a defini clar rolul tatălui în zilele noastre și remarcă o confuzie generalizată legată de rolurile masculine și de paternitate, dar și asupra interacțiunii corecte dintre energia masculină și feminină. El accentuează că lipsa tatălui sau prezența sa „defectuoasă” în viața de familie are consecințe pe termen lung pentru copii, din punct de vedere emoțional și al încrederii.

Ion Bucur subliniază că, lăsând la o parte mici diferențe legate de contextele istorice și sociale, rolul tatălui rămâne, în esență, același – cel de susținător, furnizor, protector. E adevărat că, în societatea modernă, presiunile legate de producție și consumerism îl deconectează pe tată de familie și de relația profundă cu copiii săi. Expunând mai concret propria viziune asupra rolului tatălui în viața copilului, Ion Bucur spune:

„Copilul are nevoie de validarea tatălui, așa cum este el. (…) Copilul are nevoie să-l vadă pe tată cum acționează în lume, cum își găsește locul în lume, cum face schimbul cu lumea, cum se raportează la feminin, inclusiv la femininul interior. Copilul are nevoie să-l vadă pe tată cum reacționează la suferință, la emoțiile lui; are nevoie să vadă cum muncește cu sens (…); cum cade atunci când are eșecuri, cum se adună și cum revine în joc; cum își păstrează integritatea de-a lungul vieții”.

De unde învățăm să fim tați?

În mod ideal, spune Bogdan Ion, modelul patern ar trebui să fie însușit în familie, însă recunoaște că mulți tați provin din familii în care exemplele primite au fost incomplete sau imperfecte. El subliniază, totuși, necesitatea ca tații să confrunte aceste „bagaje”, pentru a deveni modele mai sănătoase pentru copiii lor.

Ion Bucur sugerează că, în lipsa unor mentori adevărați sau ritualuri de inițiere specifice comunităților arhaice, bărbații ar trebui să-și dezvolte singuri calitățile paternale, în cadrul comunităților de bărbați, activând „regele interior” și învățând reciproc. Aducând în discuție conceptul de „rege interior”, Ion Bucur îl definește ca fiind acea parte esențială a fiecărui bărbat care îi conferă direcție și claritate; este o sursă de inspirație și integritate pentru copil, modelându-i principiile. Fără această autoritate internă, tatăl riscă să devină dependent de validarea din exterior, lipsindu-i criteriile proprii.

Un punct esențial ridicat de Bucur este că fiul are nevoie să-l vadă pe tatăl său la muncă și să petreacă timp împreună cu el în activități concrete, „pentru a simți energia masculină.” Timpul petrecut împreună permite însușirea acestor valori prin exemple practice și îi oferă copilului un sentiment de securitate emoțională și de apartenență.

Cum crește tatăl odată cu copilul?

Există lecții de învățat în fiecare etapă a relației cu copilul și da, creștem odată cu copiii noștri, dar lecțiile odată învățate nu sunt mereu suficiente pentru următoarele etape. Bogdan Ion se raportează la acest aspect printr-o metaforă personală: „Eu am senzația, ca tată, că parentingul meu și faptul de a fi tată este ca și cum aș fi în gară, trenul a plecat și eu alerg în urma lui fără să reușesc să-l prind. Cam asta este senzația constantă. Și de ce? Pentru că, de îndată ce ai învățat practic un lucru, nu mai ai nevoie de el; ai nevoie, de fapt, de următorul. Deci faptul de a fi tată și de a vrea să fii implicat într-o manieră rezonabilă este un lucru solicitant și continuu.”

Și conectarea cu copilul ar trebuie să fie un proces continuu, consideră Bogdan Ion, îndeamnând tații să se conecteze cât mai devreme cu copiii lor și să crească și să hrănească autentic această conexiune. Astfel, legătura stabilită devreme deschide un canal de comunicare care poate preveni rupturi emoționale grave mai târziu în viață.

Ce ne împiedică să fim tații de care au nevoie copiii noștri?

Dincolo de presiunea socială evidentă, care încurajează bărbații să se implice mai mult în afara familiei decât în interiorul ei, există multe prejudecăți care împiedică bărbații să se implice emoțional în relația cu copilul, de teamă că își vor pierde masculinitatea – o teamă fiziologic justificată deoarece, odată devenit tată, corpul reduce nivelul de testosteron pentru a stimula implicarea paternă. Bogdan Ion are încredere, însă, că aceste prejudecăți pot fi depășite, prin conștientizare și „schimbarea minții”, pentru a deveni părinți prezenți și conștienți.

Dificultățile de comunicare emoțională constituie și ele o piedică majoră în paternitate. Bogdan Ion observă că bărbații sunt socializați mai degrabă prin competiție decât prin exprimare emoțională, ceea ce îi face să nu-și împărtășească sentimentele așa ușor, deși emoțiile sunt acolo. Din nefericire, această dificultate poate deveni o barieră în comunicarea cu copilul.

Un alt aspect care poate crea dificultăți în viața taților este tendința bărbaților de a se defini prin competența lor, spune Bogdan Ion, iar asta complică relația cu copiii, unde succesul nu este ușor de măsurat. El subliniază importanța acceptării imperfecțiunilor ca părinți, reamintindu-ne că „suntem cei mai buni părinți din universul ăsta pentru copilul nostru”. Această acceptare poate reduce presiunea performanței și ajută tații să fie mai prezenți.

„Dacă îți amintești (…) că nu există altcineva pe lume care să poată să fie părintele cel mai bun pentru copilul tău, e posibil să mai scazi din tensiunea legată de presiunea performanței.” – Bogdan Ion

Pe de altă parte, Ion Bucur atrage atenția asupra influenței modelelor parentale asupra modului în care tații se raportează la relația cu copiii lor și cu familia, fiind des întâlnite situațiile în care tații de astăzi au avut relații distante cu tații lor, în care multe nevoi emoționale le-au rămas neîmplinite.

Aducând în discuție propriile lecții învățate în calitate de fiu și tată, Felix Tătaru invită la depășirea propriilor modele pentru a fi tatăl de care copilul are nevoie. El recunoaște că a fost, la început, un tată după modelul tatălui său, axat pe asigurarea resurselor materiale în familie, dar fără o implicare profundă. Ulterior, și-a dat seama că, pentru a răspunde nevoilor copiilor săi, trebuie să depășească acest model, conștientizând atât aspectele bune, cât și pe cele negative ale propriei educații.

„Toată conștientizarea îmi arată că dacă nu văd ce am primit – și cu bune, și cu mai puțin bune – mi-e foarte greu mie să fiu tatăl de care copilul meu are nevoie. Și sunt recunoscător pentru tot.” – Felix Tătaru

Ion Bucur a oferit și o perspectivă poetică asupra moștenirilor transmise de tați de-a lungul generațiilor, împărtășind o poezie din cartea „Simetria ascunsă a iubirii”, de Bert Hellinger:

Mingea de aur

Ceea ce tatăl meu mi-a dat mie
Eu nu i-am dat înapoi deoarece, ca și copil, nu știam valoarea darului său,
Iar, ca barbat, eram ca bărbații – dintr-o bucată.
Acum fiul meu crește atât de profund iubit
Ca nimeni altul, cu totul în inima mea
Și, la rândul meu, îi ofer lui ceea ce eu am primit
Iar el nu-mi va da înapoi.
Pentru că atunci când va fi barbat și va gândi ca bărbații,
Să își urmeze calea pe care și-a ales-o, la fel ca mine.
Îl voi privi cu iubire, dar fără invidie
Când îi va da nepotului meu ceea ce-mi datorează mie.

Privesc în vremuri de demult, netulburat și fericit,
Strămoșii care au jucat jocul vieții:
Fiecare zâmbind dă mai departe mingea de aur
Și nimeni nu se întoarce să o arunce înapoi.

Urmărește dialogul dintre Felix Tătaru, Ion Bucur și Bogdan Ion în cadrul evenimentului „Tați care iubesc” și lasă-te inspirat de ideile și confesiunile lor, pentru a deveni un tată care iubește și se iubește!

---

Descoperă surse de inspirație și în poveștile de viață împărtășite de ceilalți bărbați prezenți, în calitate de speakeri, la evenimentul ”Tați care iubesc”: Costin Dămășaru, Cristian China-Birta, Laurențiu Mogoș.

Proiectul Tați care iubesc vine în întâmpinarea unei nevoi reale din societate: nevoia taților de informare și apartenență la un grup cu nevoi similare. Constituirea unei comunități de tați implicați în creșterea copilului, care își doresc să aparțină unui trib de bărbați cu preocupări similare, să învețe să iubească conștient și sănătos: pe sine, copilul și pe mama acestuia este o necesitate în societatea de azi.